13 noiembrie 2010, meci de Premier League pe arena White Hart Lane: Tottenham Hotspur - Blackburn Rovers. În atacul londonezilor, Crouch face pereche cu rusul Pavlyuchenko. Deoarece în lot mai sunt atacanţi precum Jermain Defoe sau Robbie Keane, trebuie să muşti din fiecare ocazie când te vezi în teren. E şi cazul lui Roman Pavlyuchenko, ales de Harry Redknapp să-l înlocuiască pe un Defoe încă accidentat. Mai ales că atacantul n-a oferit chiar tot ce se aştepta de la el de când a fost transferat de Spurs.
Minutul 16 - Tottenham dă prima lovitură, Gareth Bale marcând superb cu capul, după o lovitură de colţ executată pe "scurt": 1-0!;
Minutul 28 - Pasă total neinspirată a unui fundaş către portarul oaspeţilor, Pavlyuchenko interceptează mingea, scapă singur cu Robinson şi trage pe deasupra porţii. Suporterii din peluză îşi pun mâinile pe cap, dar nici prin gând nu le trece să-l apostrofeze. Apoi aplaudă încurajator. Pavlyuchenko se îndepărtează cu paşi mărunţi, privind în pământ (parcă vrând să intre sub gazon...) şi clătinând din cap;
Minutul 31 - Penalty acordat destul de uşor de arbitru, la un fault neclar în careu. Execută Pavlyuchenko. Mingea se scurge agonizant pe lângă bara din dreapta lui Robinson, spre disperarea atacantului. Două ocazii imense irosite în doar 3-4 minute! Spectatorii din peluză îşi mai lovesc o dată cu palmele cheliile sau îşi mai smulg câteva smocuri de păr. Dar nu huiduie, nu scuipă vorbe de ocară. Câţiva chiar zâmbesc, privind spre mingea care ţine mortiş să ocolească poarta. Rusul repetă clătinările năuce ale capului, ca omul care nu înţelege ce vrajă i s-a făcut;
Minutul 42 - Teribilul Gareth Bale urcă în viteză pe stânga, trimite o centrare "covrig" lungă, mingea depăşeşte toţi fundaşii şi ajunge în celălalt colţ al careului de 6 metri. Pavlyuchenko e singur, se înalţă şi trimite cu capul - şi cu sete - mingea în poartă: 2-0! Ridică pumnul, victorios şi se aruncă în braţele suporterilor, să-şi contopească bucuria. Apoi, cu o uşurare vădită, revine în teren şi îşi face o cruce mare, privind spre cer;
Minutul 69 - Pavlyuchenko primeşte o pasă la limita careului, şutează puternic, dar prea pe centru, Robinson respinge în stil "Nuno Claro", în faţă, Crouch e pe fază şi duce scorul la 3-0!
Meciul se încheie în cele din urmă cu victoria lui Tottenham (4-2).
După o partidă în care Roman Pavlyuchenko înscrie un singur gol din 4 ocazii mari, priviţi ce notă primeşte din partea suporterilor londonezi...
...şi citiţi câteva comentarii ale fanilor de pe site-urile de sport:
Rezumatul video:
Că ne place cum joacă sau nu, Traoré (încă) al nostru e un atacant din ce în ce mai bine cotat în Europa, chiar dacă e mai mult un campion al barelor decât un golgheter. N-ar fi exclus să ajungă să joace lângă nume foarte cunoscute din fotbalul mondial. Ieri chiar m-am gândit cum ar fi fost dacă era el pe teren în locul lui Pavlyuchenko.
La sfârşit, vă pun câteva întrebări. Oare noi de ce-l urâm atât de tare pe Traoré? Ce demoni ne fac să-l fluierăm şi să-l huiduim încă de la primele mingi greşite? Cât de cinstit şi mobilizator este să-i aruncăm înjurături în faţă la fiecare ratare? De ce uităm că, în ultima vreme, arbitrii l-au luat pe post de Fabbiani şi-l "ajută" să NU marcheze, mai mult chiar decât propriile sale picioare sau capul său încăpăţânat? De ce nu găsim în noi puterea, ba chiar bruma de civilizaţie, să-l aplaudăm când ratează, să-l încurajăm când greşeşte, să-l facem să ne simtă aproape când e dezorientat şi să-i scandăm numele la reuşite? Hai să începem cu Lacina - poate-i găsim şi lui un supranume în cele din urmă - şi apoi să continuăm cu ceilalţi jucători!... Nu de alta, dar sunt toţi ai noştri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu